siglă¹ sf [At: ALEXI, W. / V: (înv) ~lu sn / Pl: ~le / E: fr sigle, lat sigla] Prescurtare^[1] convențională formată din litera sau din grupul de litere inițiale ale numelui unui autor, ale unor titluri etc. (prea lungi) folosită în texte, inscripții etc. corectat(ă)

SIGLĂ, sigle, s. f. Prescurtare prin inițiale a cuvintelor întrebuințate pe monede, în inscripții și în texte, pentru a evita cuvinte sau titluri prea lungi.

SIGLĂ s.f. Literă sau grup de litere folosite ca semn de prescurtare în inscripții, în manuscrise vechi, în bibliografii etc. [< fr. sigle, cf. lat. siglum – abreviere].

SIGLĂ s. f. literă sau grup de litere, constituind abrevierea unor termeni utilizați frecvent. (< fr. sigle, lat. sigla)

SIGLĂ ~e f. Grup de litere inițiale care constituie o abreviere. [Sil. si-glă] /<fr. sigle

síglă f., pl. e și síglu n., pl. e (it. sigla, lat. siglum, fr. sigle, m.). Literă inițială Întrebuințată ca prescurtare pe monumente, pe medaliĭ și’n vechile manuscripte.

siglu sn vz siglă¹

siglu n. literă întrebuințată ca abreviațiune pe monumente, medalii și vechile manuscripte: Io e siglul vechilor noștri Domni.

siglă (desp. si-glă) s. f., g.-d. art. siglei; pl. sigle

siglă (si-glă) s. f., g.-d. art. siglei; pl. sigle

siglă s. f. (sil. -glă), g.-d. art. siglei; pl. sigle

SIGLĂ s. f. (cf. fr. sigle, lat. sigla): prescurtare convențională formată din litera inițială sau din grupul de litere inițiale folosite în inscripții, în manuscrise etc. pentru a evita cuvintele sau titlurile prea lungi, ca de exemplu ArhO (Arhivele Olteniei), RRL (Revue Roumaine de Linguistique), SG (Studii de gramatică) etc.