2 intrări

27 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SIFONÁ, sifonez, vb. I Tranz. 1. A trece un lichid dintr-un vas în altul cu ajutorul sifonului (1). 2. A turna un material într-un tipar cu ajutorul sifonului (1). 3. A acidula un lichid cu dioxid de carbon. – Din fr. siphonner.

SIFONÁ, sifonez, vb. I. Tranz. 1. A trece un lichid dintr-un vas în altul cu ajutorul sifonului (1). 2. A turna un material într-un tipar cu ajutorul sifonului (1). 3. A acidula un lichid cu bioxid de carbon. – Din fr. siphonner.

SIFONÁ, sifonez, vb. I. Tranz. A trece un lichid dintr-un vas în altul cu ajutorul unui sifon.

SIFONÁ vb. I. tr. 1. A transvaza un lichid cu ajutorul unui sifon mai jos decât restul conductei. [< fr. siphonner].

SIFONÁ vb. tr. 1. a transvaza un lichid cu ajutorul unui sifon1 (1). 2. a trece o conductă pe sub un obstacol care are nivelul mai jos decât restul conductei. (< fr. siphonner)

A SIFONÁ ~éz tranz. rar (lichide) A trece într-un alt recipient cu ajutorul unui sifon. /Din sifon

ȘIFONA, șifonez, vb. I. Tranz. și refl. A face să-și piardă sau a-și pierde netezimea; a (se) mototoli, a (se) boți. ♦ Fig. (Fam.) A (se) supăra, a (se) bosumfla. – Din fr. chiffonner.

șifona [At: COSTINESCU / Pzi: ~nez / E: fr chiffonner] 1-2 vtr (C. i. materiale textile, obiecte de îmbrăcăminte, hârtie etc.) A face să-și piardă sau a-și pierde netezimea, formând încrețituri neregulate Si: a (se) boți (3-4), a (se) mototoli. 3-4 vtr (Fam; fig) A (se) supăra. 5 vt (Fam; fig) A batjocori (1).

ȘIFONÁ, șifonez, vb. I. Tranz. și refl. A face să-și piardă sau a-și pierde netezimea; a (se) mototoli, a (se) boți. ♦ Fig. (Fam.) A (se) supăra, a (se) bosumfla. – Din fr. chiffonner.

ȘIFONÁ, șifonez, vb. I. Tranz. A cocoloși, a boți, a mototoli. La mijloc, pe marginea banchetei, să nu-și sifoneze pliurile de mătase. C. PETRESCU, C. V. 173. ◊ Fig. Nu cumva d. prefect Emil Sava să fie pus în cunoștință că au participat la o discuție unde onoarea sa fost-a atît de brutal șifonată, C. PETRESCU, O. P. II 150.

ȘIFONÁ vb. I. tr., refl. A (se) cocoloși, a (se) mototoli. ♦ tr., refl. A jigni (pe cineva) prin vorbe sau prin fapte. ♦ refl. (Fam.) A se supăra, a se simți jignit. [< fr. chiffonner].

ȘIFONÁ vb. tr., refl. 1. a (se) cocoloși, a (se) mototoli. 2. (fam.) a (se) supăra, a (se) simți jignit. (< fr. chiffonner)

A SE ȘIFONÁ mă ~éz intranz. 1) (despre țesături, îmbrăcăminte etc.) A-și pierde netezimea și forma; a se boți; a se mototoli. 2) fam. (despre persoane) A deveni ursuz ca urmare a acțiunilor sau a vorbelor usturătoare ale cuiva; a se bosumfla; a se îmbufna; a se oțări. /<fr. chiffonner

A ȘIFONÁ ~éz tranz. A face să se șifoneze. /<fr. chiffonner

șifonà v. a mototoli (= fr. chiffonner).

*șifonéz v. tr. (fr. chiffonner). Barb. Boțesc, mototolesc. Fig. Supăr, ofensez, jignesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

sifoná (a ~) vb., ind. prez. 3 sifoneáză

sifoná vb., ind. prez. 1 sg. sifonéz, 3 sg. și pl. sifoneáză

șifoná (a ~) vb., ind. prez. 3 șifoneáză

șifoná vb., ind. prez. 1 sg. șifonéz, 3 sg. și pl. șifoneáză

arată toate definițiile

Intrare: sifona
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • sifona
  • sifonare
  • sifonat
  • sifonatu‑
  • sifonând
  • sifonându‑
singular plural
  • sifonea
  • sifonați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • sifonez
(să)
  • sifonez
  • sifonam
  • sifonai
  • sifonasem
a II-a (tu)
  • sifonezi
(să)
  • sifonezi
  • sifonai
  • sifonași
  • sifonaseși
a III-a (el, ea)
  • sifonea
(să)
  • sifoneze
  • sifona
  • sifonă
  • sifonase
plural I (noi)
  • sifonăm
(să)
  • sifonăm
  • sifonam
  • sifonarăm
  • sifonaserăm
  • sifonasem
a II-a (voi)
  • sifonați
(să)
  • sifonați
  • sifonați
  • sifonarăți
  • sifonaserăți
  • sifonaseți
a III-a (ei, ele)
  • sifonea
(să)
  • sifoneze
  • sifonau
  • sifona
  • sifonaseră
Intrare: șifona
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • șifona
  • șifonare
  • șifonat
  • șifonatu‑
  • șifonând
  • șifonându‑
singular plural
  • șifonea
  • șifonați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • șifonez
(să)
  • șifonez
  • șifonam
  • șifonai
  • șifonasem
a II-a (tu)
  • șifonezi
(să)
  • șifonezi
  • șifonai
  • șifonași
  • șifonaseși
a III-a (el, ea)
  • șifonea
(să)
  • șifoneze
  • șifona
  • șifonă
  • șifonase
plural I (noi)
  • șifonăm
(să)
  • șifonăm
  • șifonam
  • șifonarăm
  • șifonaserăm
  • șifonasem
a II-a (voi)
  • șifonați
(să)
  • șifonați
  • șifonați
  • șifonarăți
  • șifonaserăți
  • șifonaseți
a III-a (ei, ele)
  • șifonea
(să)
  • șifoneze
  • șifonau
  • șifona
  • șifonaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

șifona

  • 1. A face să-și piardă sau a-și pierde netezimea; a (se) mototoli, a (se) boți; a (se) cocoloși.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: boți cocoloși mototoli un exemplu
    exemple
    • La mijloc, pe marginea banchetei, să nu-și șifoneze pliurile de mătase. C. PETRESCU, C. V. 173.
      surse: DLRLC
    • 1.1. figurat familiar A (se) supăra, a (se) bosumfla; a jigni (pe cineva) sau a se simți jignit (de cineva) prin vorbe sau prin fapte.
      surse: DEX '09 DEX '98 DN un exemplu
      exemple
      • Nu cumva d. prefect Emil Sava să fie pus în cunoștință că au participat la o discuție unde onoarea sa fost-a atît de brutal șifonată, C. PETRESCU, O. P. II 150.
        surse: DLRLC

etimologie: