13 definiții pentru sifilis țifilis


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SÍFILIS, sifilisuri, s. n. Boală venerică contagioasă, provocată de un spirochet (Treponema pallidum), care se transmite prin contact direct sau prin ereditate și care se caracterizează în faza întâi prin apariția șancrului, în faza a doua prin apariția sifilidelor, iar în faza a treia prin leziuni la diferite organe (interne) ale corpului; lues. ◊ Sifilis congenital (sau ereditar) = formă de sifilis care apare la copil, de obicei după o naștere prematură, manifestându-se la început prin leziuni cutanate viscerale și pe mucoase, mai târziu prin tumori. – Din fr. syphilis.

SÍFILIS, sifilisuri, s. n. Boală venerică provocată de un spirochet (Treponema pallidum), care se transmite prin contaminare sau prin ereditate și care se caracterizează în faza întâi prin apariția șancrului, în faza a doua prin apariția sifilidelor, iar în faza a treia prin leziuni la diferite organe (interne) ale corpului; lues. ◊ Sifilis congenital (sau ereditar) = formă de sifilis care apare la copil, de obicei după o naștere prematură, manifestându-se la început prin leziuni cutanate viscerale și pe mucoase, mai târziu prin tumori. – Din fr. syphilis.

SÍFILIS s. n. Boală venerică produsă de un spirochet (Treponema pallidum), care se transmite prin contagiune sau prin ereditate și care se caracterizează în faza întîi prin apariția șancrului, în faza a doua prin apariția sifilidelor și în faza a treia prin leziuni la diferite organe ale corpului, atingînd mai ales sistemul nervos. În general, transmiterea sifilisului se face direct, de la un bolnav la un om sănătos. Ea poate să se facă însă și prin intermediul obiectelor atinse de un bolnav cu leziuni contagioase. NICOLAU-MAISLER, D. V. 518. Sifilisul este cunoscut de multă vreme ca fiind contagios. MARINESCU, P. A. 80.

SÍFILIS s.n. Boală venerică infecțioasă provocată de un spirochet, care se transmite prin contagiune sau prin ereditate; lues. [< fr. syphilis].

SÍFILIS s. n. boală venerică infecțioasă, cu evoluție cronică, provocată de un spirochet transmis prin contagiune sau prin ereditate, cu ulcerație și leziuni pe diferite organe; lues. (< fr. syphilis)

SÍFILIS ~uri n. Boală venerică cronică, cauzată de un spirochet și transmisă prin contagiune sau ereditar. /<fr. syphilis, germ. Syphilis

*sifilis n., pl. inuzitat urĭ (ar. sifl, boală lumească, de unde, în latina medicală, s’a făcut syphilis fiindcă medicu, matematicu și poetu Fracastóro din Verona, mort la 1553, credea că vine de la Sipylus, un păstor tlnăr și frumos care a dat regelui său Alcithous onorurile care se cuveneaŭ luĭ Apoline. Aceasta, de necaz, ĭ-ar fi trimes această boală). Med. O boală secretă specială care ajunge constituțională și ereditară. – Pop. cel perit. V. viruloză.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

sífilis s. n., pl. sífilisuri

sífilis s. n., pl. sífilisuri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SÍFILIS s. (MED.) lues, (rar) verolă, (pop.) pădureț, pierit, (înv. și reg.) sfranț, sfrenție, (reg.) frenție, mâncătură, sfinție, (prin Munt.) gubăvie, (Transilv.) șui, (înv.) frențuș, malafranță, sifilitic.

SIFILIS s. (MED.) lues, (rar) verolă, (pop.) pădureț, pierit, (înv. și reg.) sfranț, sfrenție, (reg.) frenție, mîncătură, sfinție, (prin Munt.) gubăvie, (Transilv.) șui, (înv.) frențuș, malafranță, sifilitic.

Intrare: sifilis
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sifilis
  • sifilisul
  • sifilisu‑
plural
  • sifilisuri
  • sifilisurile
genitiv-dativ singular
  • sifilis
  • sifilisului
plural
  • sifilisuri
  • sifilisurilor
vocativ singular
plural
țifilis
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)