11 definiții pentru siestă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SIÉSTĂ, sieste, s. f. Odihna și somnul de după prânz. [Pr.: si-es-] – Din fr. sieste.

SIÉSTĂ, sieste, s. f. Odihna și somnul de după prânz. [Pr.: si-es-] – Din fr. sieste.

SIÉSTĂ, sieste, s. f. Odihna și somnul de după prînz. Pater Guido își făcea siesta în jilțul lui, cu bărbia în piept și cu mînile împreunate pe genunchi. SADOVEANU, Z. C. 145. După siestă se iveau iarăși pensionarii. C. PETRESCU, O. P. I 149. ◊ Fig. Pustiul pare mort. Cămilele și-au pregătit siesta și rumegă, culcate lîngă cort. TOPÎRCEANU, P. 72.

SIÉSTĂ s.f. Odihnă de după prânz. [Pron. si-es-. / < fr. sieste, cf. sp. siesta].

SIÉSTĂ s. f. odihnă de după prânz. (< fr. sieste)

SIÉSTĂ ~e f. rar Odihnă de după prânz. ◊ A-și face ~a a dormi după prânz. [G.-D. siestei; Sil. si-es-] /<fr. sieste

siestă f. somn după amiazi, în țările calde.

*sĭéstă f., pl. e (fr. sieste, d. sp. siesta, lat. sexta hora, ora VI seara). Somnu de după prînz (amează): a-țĭ face siesta.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

siéstă (si-es-) s. f., g.-d. art. siéstei; pl. siéste

siéstă s. f. (sil. si-es-), g.-d. art. siéstei; pl. siéste


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SIÉSTĂ s. tabiet, (înv.) paidos. (A-și face ~.)

SIESTĂ s. tabiet, (înv.) paidos. (A-și face ~.)

Intrare: siestă
  • silabație: si-es-
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • siestă
  • siesta
plural
  • sieste
  • siestele
genitiv-dativ singular
  • sieste
  • siestei
plural
  • sieste
  • siestelor
vocativ singular
plural