SIDEROZĂ, (2) sideroze, s. f. 1. Minereu de fier de culoare cenușie, gălbuie sau brună și cu luciu sticlos, folosit în industria metalurgică; siderit. 2. Formă de pneumoconioză provenită din inhalarea de pulbere de fier sau de compuși ferici. – Din fr. sidérose.

sideroză sf [At: ALEXI, W. / S și: siderosă / Pl: ~ze / E: fr sidérose] 1 Siderit (1). 2 Formă de pneumoconioză care apare din cauza inhalării de pulbere de fier sau de compuși ferici.

SIDEROZĂ, sideroze, s. f. 1. Minereu de fier de culoare cenușie, gălbuie sau brună și cu luciu sticlos, folosit în industria metalurgică; siderit. 2. Formă de pneumoconioză provenită din inhalarea de pulbere de fier sau de compuși ferici. – Din fr. sidérose.

SIDEROZĂ, sideroze, s. f. 1. Minereu de fier, folosit în industria metalurgică. 2. Afecțiune pulmonară care apare mai ales la muncitorii din industria siderurgică, datorită inhalării aerului care conține praf metalic.

SIDEROZĂ s.f. 1. Siderit. 2. Afecțiune pulmonară datorită inhalării prafului metalic din aer. [< fr. sidérose, cf. gr. sideros – fier].

SIDEROZĂ s. f. 1. siderit (1). 2. pneumoconioză produsă prin inhalarea pulberilor conținând oxid de fier. (< fr. sidérose)

SIDEROZĂ ~e f. 1) Carbonat natural de fier; siderit. 2) Stare patologică, constând într-o afecțiune pulmonară cauzată de inhalarea prafului metalic din aer. /<fr. sidérose

*sideróză f., pl. e (d. vgr. sideros, fer). Min. Un carbonat natural de fer exploatat ca mineral.

sideroză s. f., g.-d. art. siderozei; (boli) pl. sideroze

sideroză s. f., g.-d. art. siderozei; (boli) pl. sideroze

sideroză s. f., g.-d. art. siderozei; (boli) pl. sideroze

SIDEROZĂ s. (MIN.) siderit.

SIDEROZĂ s. (MIN.) siderit.