SÍDA s. f. Boală infecțioasă și contagioasă, care se transmite pe cale sexuală sau sangvină, reprezentând faza finală a infectării cu virusul HIV. – Din fr. SIDA, abr. s[yndrome] i[mmunno] d[éficitaire].

sida sfs [At: DN⁴ / E: fr sida < syndrome immunno déficitaire acquis „sindrom de imunodeficiență dobândită”] Maladie infecțioasă gravă, transmisibilă pe cale sexuală sau prin transfuzii sangvine, cauzată de un virus, cu un tablou complex de simptome: febră cronică, umflături persistente, limfadenopatii, diaree etc.

SÍDA s. f. maladie infecțioasă gravă, transmisibilă pe cale sexuală sau prin transfuzii sangvine, datorată unui virus, cu un tablou complex de simptome: febră cronică, umflături persistente, limfadenopatii. (< fr. sida)

Sída s. f. (med.) ◊ „Primele cazuri de SIDA au fost înregistrate în 1981 în Statele Unite, caracterizându-se printr-o scădere brutală a apărărilor imunitare, ceea ce permite unor afecțiuni în mod obișnuit benigne – denumite «oportuniste» să se dezvolte în chip grav [...]” R.l. 1 VII 83 p. 6. ◊ „Există pericolul ca SIDA (sindromul imunitaro-deficitar dobândit) – teribilul flagel ce bântuie de câtăva vreme în America și care a trecut acum și oceanul – să devină «problema sanitară mondială numărul 1» [...]” Sc. 29 X 85 p. 4. ◊ „[...] în România există între 2500 și 3000 de persoane infectate cu virusul ce provoacă Sindromul Imunodeficienței Dobândite (SIDA).” R.l. 10 VI 93 p. 8. ♦ (fig.) ◊ „[Comunismul] este o excrescență maladivă a organismului social, un cancer sau o SIDA a istoriei umane.” R.lit. 1 XI 90 p. 2; v. și R.l. 5 V 84 p. 6, 27 V 85 p. 6, 17 V 86 p. 6, Săpt. 23 V 86 p. 2, LAI 14 X 91 p. 7, R.l. 5 X 92 p. 1; v. și HIV, seropozitiv (abreviere din fr. S[yndrome] I[mmuno] D[éficitaire] A[cquis]; PR 1983, MNC 1985)

SÍDA f. Boală transmisibilă pe cale sexuală și sangvină, caracterizată prin distrugerea apărării imunitare a organismului. [G.-D. sidei] /<fr. sida

șidă sf [At: H X, 22 / Pl: ? / E: nct] (Mol) Haină țărănească (pentru femei) nedefinită mai îndeaproape.

SIDA s. f.

SIDA s. f.

sída s. f.

șídă s.f. (reg.) haină țărănească pentru femei.

SIDA (< fr.; engl AIDS; presc. de la s[yndrome] i[mmuno] d[eficitaire] a[cquis]) s. f. Afecțiune gravă provocată de virusul imunodeficienței umane dobândite (HIV), care distruge apărarea imunitară a organismului și îl expune infecțiilor grave, cu sfârșit letal. Virusul se transmite prin sânge, lichid vaginal și spermă. Cei mai expuși subiecți sunt: toxicomanii (prin seringi contaminate), homosexualii, prostituatele; transmiterea prin transfuzii sangvine este limitată prin cercetarea seropozitivității la donatori. Primele cazuri de s. au fost descrise în S.U.A., în 1979, la homosexuali; ulterior s-a dovedit că boala poate apărea și la heterosexuali. S. se extinde rapid, îndeosebi în SE Asiei și în țările africane; în unele dintre ele a devenit cea mai frecventă cauză a deceselor. V. și seropozitiv.

gumă de șters SIDA expr. prezervativ.

S.I.D.A. s. siglă de la savant-inginer-doctor-academician (peior.) poreclă dată în timpul vieții Elenei Ceaușescu, soția dictatorului comunist Nicolae Ceaușescu.