SÍCLU s. m. 1. monedă de argint sau de aur, la evrei, de aproximativ 6 gr. 2. una din figurile tarotului (< fr. sicle, lat. ciclus)

*síclu m. (lat. siclus, d. ebr. šekel). La vechiĭ Evreĭ, o greutate și o monetă de 6 grame.

secelă sf vz siclu

șiclu¹ sn [At: ALR SN III h 96/316 / Pl: (1-2) ~uri / E: mg sikló „alunecos”] 1 (Reg) Ghețuș (1). 2 (Trs) Pământ alunecos, moale¹. 3 (Reg) Murdărie care se depune pe sticle, oale etc. 4 (Reg) Lapoviță.

șiclu² sn vz șic²

síclu, sícli, s.m. (înv.) 1. unitate de măsură veche, cu o valoare de 6 grame. 2. monedă cu greutate de un siclu (6 grame).

șíclu, șícluri, s.n. (reg.) 1. ghețuș, alunecuș. 2. (despre terenuri) pământ alunecos, moale, argilos. 3. murdărie depusă pe sticle, oale etc. 4. lapoviță. 5. hârtie, piele poleită.

șíclu, s.n. – (reg.) Staniol (Bilțiu, 2007; Faiciuc, 2008). – Lat. ciclus, siclus, prin interm. ebr. šekel (Scriban); cf. șic (< magh. sik, srb. šik) (MDA).