2 intrări

8 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SÍCLU s. m. 1. monedă de argint sau de aur, la evrei, de aproximativ 6 gr. 2. una din figurile tarotului (< fr. sicle, lat. ciclus)

*síclu m. (lat. siclus, d. ebr. šekel). La vechiĭ Evreĭ, o greutate și o monetă de 6 grame.

șiclu1 sn [At: ALR SN III h 96/316 / Pl: (1-2) ~uri / E: mg sikló „alunecos”] 1 (Reg) Ghețuș (1). 2 (Trs) Pământ alunecos, moale1. 3 (Reg) Murdărie care se depune pe sticle, oale etc. 4 (Reg) Lapoviță.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

síclu, sícli, s.m. (înv.) 1. unitate de măsură veche, cu o valoare de 6 grame. 2. monedă cu greutate de un siclu (6 grame).

șíclu, șícluri, s.n. (reg.) 1. ghețuș, alunecuș. 2. (despre terenuri) pământ alunecos, moale, argilos. 3. murdărie depusă pe sticle, oale etc. 4. lapoviță. 5. hârtie, piele poleită.

șíclu, s.n. – (reg.) Staniol (Bilțiu, 2007; Faiciuc, 2008). – Lat. ciclus, siclus, prin interm. ebr. šekel (Scriban); cf. șic (< magh. sik, srb. šik) (MDA).

Intrare: siclu
substantiv masculin (M62)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • siclu
  • siclul
  • siclu‑
plural
  • sicli
  • siclii
genitiv-dativ singular
  • siclu
  • siclului
plural
  • sicli
  • siclilor
vocativ singular
plural
secelă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: șiclu
substantiv neutru (N39)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șiclu
  • șiclul
  • șiclu‑
plural
  • șicluri
  • șiclurile
genitiv-dativ singular
  • șiclu
  • șiclului
plural
  • șicluri
  • șiclurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)