2 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

sicati sf vz sicativ

SICATÍV, -Ă, sicativi, -e, adj., s. m. 1. Adj. (Despre uleiuri) Care se usucă repede. 2. S. m. Substanță care se adaugă uleiurilor pentru a le face să se usuce repede. – Din fr. siccatif, lat. siccativus.

sicativ, [At: MAN. SĂNĂT. 124/27 / V: (înv) sf / S și: siccativ / Pl: ~i, ~e / E: fr siccatif, ger Sikkativ, lat siccativus] 1 snm Substanță care se adaugă uleiurilor, vopselelor, cernelurilor, pentru a le face să se usuce repede și a le îmbunătăți calitatea. 2 snm (Rar) Medicament care înlesnește uscarea unei răni, care scurtează sau previne supurația etc. 3 a (D. uleiuri) Care se usucă repede.

SICATÍV, -Ă, sicativi, -e, adj. (Despre uleiuri) Care se usucă repede. ♦ (Substantivat, n.) Substanță care se adaugă uleiurilor pentru a le face să se usuce repede. – Din fr. siccatif, lat. siccativus.

SICATÍV, -Ă, sicativi, -e, adj. (Despre uleiuri) Care se usucă repede. ♦ (Substantivat, n.) Substanță care se adaugă uleiurilor pentru a le face să se usuce repede.

SICATÍV, -Ă adj. (Despre uleiuri) Care se usucă repede. // s.m. Substanță care se adaugă uleiurilor vegetale, cernelii etc. pentru a le grăbi viteza de uscare. [Cf. fr. siccatif, lat. siccativus].

SICATÍV, -Ă I. adj. (despre uleiuri) care se usucă repede. II. s. m. substanță care se adaugă uleiurilor vegetale, cernelii etc. pentru a le grăbi viteza de uscare. (< fr. siccatif, lat. siccativus)

SICATÍV ~ă (~i,~e) și substantival (despre substanțe) Care se adaugă în uleiuri, lacuri, vopsele pentru a le grăbi uscarea. /<fr. siccatif, germ. Sikkativ, lat. siccativus

sicativ a. care usucă repede colorile: uleiu sicativ.

*sicatív, -ă adj. (lat siccativus, d. siccare, a usca. V. sec, usuc). Care face să se usuce văpselele maĭ răpede: uleĭ sicativ. S. n., pl. e. Un sicativ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

sicatív1 adj. m., pl. sicatívi; f. sicatívă, pl. sicatíve

sicatív adj. m., s. m., pl. sicatívi; f. sg. sicatívă, pl. sicatíve

Intrare: sicativ (adj.)
sicativ1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sicativ
  • sicativul
  • sicativu‑
  • sicati
  • sicativa
plural
  • sicativi
  • sicativii
  • sicative
  • sicativele
genitiv-dativ singular
  • sicativ
  • sicativului
  • sicative
  • sicativei
plural
  • sicativi
  • sicativilor
  • sicative
  • sicativelor
vocativ singular
plural
Intrare: sicativ (s.m.)
sicativ2 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sicativ
  • sicativul
  • sicativu‑
plural
  • sicativi
  • sicativii
genitiv-dativ singular
  • sicativ
  • sicativului
plural
  • sicativi
  • sicativilor
vocativ singular
plural
sicativă substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sicati
  • sicativa
plural
  • sicative
  • sicativele
genitiv-dativ singular
  • sicative
  • sicativei
plural
  • sicative
  • sicativelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

sicativ (adj.)

  • 1. (Despre uleiuri) Care se usucă repede.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie:

sicativ (s.m.) sicativă

  • 1. Substanță care se adaugă uleiurilor pentru a le face să se usuce repede.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: