SIBILA < lat. Sibylla în lit. relig. apocrifă: Sivila și Savila. 1. Sevila b. (VM). formă a numelui și la M-rea Sucevița: „Sevila țarița” la pictura exterioară; iar la M-rea Vatra Moldoviței: Sivila, privind legendara Sibilă (profetița unică); în alte texe apar zece sibile. (Dan I. Simonescu, Sibilele în lit. rom., Buc. 1928).