2 intrări

3 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

sgândărì v. 1. a ațâța: nu sgândări focul; 2. a irita: a sgândări o rană; 3. fig. a atinge în treacăt: a sgândări o chestiune. [Origină necunoscută].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

sgîndărí (-résc, -ít), vb.1. A rîcîi o rană nevindecată. – 2. A irita, a excita. – Var. zgîndări. Origine necunoscută, dar probabil expresivă. Legătura cu sl. žigati „a arde” (Cihac, II, 158) nu pare posibilă; cu sgănciuli (Scriban) nu se potrivește.

Intrare: sgândărire
sgândărire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sgândărire
  • sgândărirea
plural
  • sgândăriri
  • sgândăririle
genitiv-dativ singular
  • sgândăriri
  • sgândăririi
plural
  • sgândăriri
  • sgândăririlor
vocativ singular
plural
Intrare: sgândări
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • sgândări
  • sgândărire
  • sgândărit
  • sgândăritu‑
  • sgândărind
  • sgândărindu‑
singular plural
  • sgândărește
  • sgândăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • sgândăresc
(să)
  • sgândăresc
  • sgândăream
  • sgândării
  • sgândărisem
a II-a (tu)
  • sgândărești
(să)
  • sgândărești
  • sgândăreai
  • sgândăriși
  • sgândăriseși
a III-a (el, ea)
  • sgândărește
(să)
  • sgândărească
  • sgândărea
  • sgândări
  • sgândărise
plural I (noi)
  • sgândărim
(să)
  • sgândărim
  • sgândăream
  • sgândărirăm
  • sgândăriserăm
  • sgândărisem
a II-a (voi)
  • sgândăriți
(să)
  • sgândăriți
  • sgândăreați
  • sgândărirăți
  • sgândăriserăți
  • sgândăriseți
a III-a (ei, ele)
  • sgândăresc
(să)
  • sgândărească
  • sgândăreau
  • sgândări
  • sgândăriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)