9 definiții pentru sfrunta

SFRUNTÁ, sfruntez, vb. I. Tranz. (Rar) A înfrunta (cu ostentație). – Din it. sfrontare.

SFRUNTÁ, sfruntez, vb. I. Tranz. (Rar) A înfrunta (cu ostentație). – Din it. sfrontare.

SFRUNTÁ, sfruntez, vb. I. Tranz. (Rar) A înfrunta.

sfruntá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 sfrunteáză

SFRUNTÁ vb. v. brava, înfrunta, sfida.

SFRUNTÁ vb. I. tr. (Rar) A înfrunta. [< it. sfrontare].

SFRUNTÁ vb. tr. a înfrunta. (< it. sfrontare)

A SFRUNTÁ ~éz tranz. rar A înfrunta cu dispreț și în mod obraznic. /<it. sfrontare


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

sfruntá vb., ind. prez. 1 sg. sfruntéz, 3 sg. și pl. sfrunteáză

sfrunta vb. v. BRAVA. ÎNFRUNTA. SFIDA.

Intrare: sfrunta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • sfrunta
  • sfruntare
  • sfruntat
  • sfruntatu‑
  • sfruntând
  • sfruntându‑
singular plural
  • sfruntea
  • sfruntați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • sfruntez
(să)
  • sfruntez
  • sfruntam
  • sfruntai
  • sfruntasem
a II-a (tu)
  • sfruntezi
(să)
  • sfruntezi
  • sfruntai
  • sfruntași
  • sfruntaseși
a III-a (el, ea)
  • sfruntea
(să)
  • sfrunteze
  • sfrunta
  • sfruntă
  • sfruntase
plural I (noi)
  • sfruntăm
(să)
  • sfruntăm
  • sfruntam
  • sfruntarăm
  • sfruntaserăm
  • sfruntasem
a II-a (voi)
  • sfruntați
(să)
  • sfruntați
  • sfruntați
  • sfruntarăți
  • sfruntaserăți
  • sfruntaseți
a III-a (ei, ele)
  • sfruntea
(să)
  • sfrunteze
  • sfruntau
  • sfrunta
  • sfruntaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)