sfredelitor, ~oare [At: LEX. MARS. 208 / V: sflederi~, strădil~ / Pl: ~i, ~oare / E: sfredeli + -tor] 1-2 sm, a (Persoană) care face o gaură cu sfredelul (1, 7-8) (sau cu un alt instrument cu vârf ascuțit. 3 a (Fig; d. idei, sentimente etc.) Care provoacă frământări, neliniște Si: chinuitor, neliniștitor, răscolitor. 4 a (Fig; d. voce, zgomote etc.) Care pătrunde Si: intens, puternic. 5 a (Fig; d. ochi; pex; d. oameni) Care privește cercetător. 6 a (D. privire) Care exprimă concentrare Si: atent, cercetător, iscoditor, pătrunzător, scrutător , străpungător. 7 av (Mai ales în legătură cu verbul „a privi”) Într-un mod iscoditor. 8 a (Fig; d. mintea, judecata omenească) Care analizează minuțios Si: ager, ascuțit, iscoditor, pătrunzător, scormonitor , scrutător , străbătător. 9 a (Fig) Care se mișcă în spirale. 10 a (Pex) Care se învârtește în loc. 11 sn (Reg; îf sflederitor, strădilitor) Bormașină. 12 sm Fluture dăunător pentru scoarța sau ramurile arborilor, cu aripi de culoare albă, cu pete negre-albăstrii (Zeuzera pyrina). 13 sm Fluture dăunător pentru scoarța sau ramurile arborilor, de dimensiuni mari, cu aripi de culoare închisă, brună-cenușie (Cossus cossus).