sfinție sf [At: PSALT. HUR. 50^r/7 / V: (înv) sfen~, sven~, svi~ / Pl: ~ii / E: sfânt + -ie] 1-3 (Înv; lsg) Sfințenie (1-3). 4 (Îvr; lsg) Venerație. 5 (Înv) Biserică. 6 (Îs) ~ia sfinților Sfânta sfintelor. 7 (art; urmat de un adjectiv posesiv sau de un pronume personal) Termen de reverență folosit pentru a vorbi cu (sau despre) un cleric, un sfânt (10) sau despre Dumnezeu Si: (înv) sfințire (13), (reg) sânție, (îvr) sfințitate. 8 (Reg) Sifilis . corectat(ă)