2 intrări

12 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SFIDÁ, sfidez, vb. I. Tranz. A înfrunta pe cineva cu dispreț, cu ostentație; a desfide. – Din it. sfidare.

SFIDÁ, sfidez, vb. I. Tranz. A înfrunta pe cineva cu dispreț, cu ostentație; a desfide. – Din it. sfidare.

sfida vt [At: HELIADE, O. I, 338 / Pzi: 1 ~dez, 3 ~dează, (înv) sfi / E: it sfidare] 1 (C. i. oameni) A înfrunta cu o atitudine de dispreț Si: a brava, a sfrunta. 2 (C. i. oameni) A privi cu o atitudine provocatoare Si: a brava, a sfrunta. 3-8 (Rar) A amenința (1-6). 9 (C. i. manifestări ale oamenilor, ale unor fenomene și procese naturale, primejdii, concepte etc.) A se opune temeinic, nesocotind consecințele (grave) Si: a brava, a desfide.

SFIDÁ, sfidez, vb. I. Tranz. A înfrunta pe cineva sau ceva cu dispreț și în mod provocator; a desfide. În aeru-mbătat, de roze sfidez atingerea durerii. MACEDONSKI, O. I 64.

SFIDÁ vb. I. tr. A înfrunta, a privi pe cineva sau ceva cu dispreț; a desfide. [< it. sfidare].

SFIDÁ vb. tr. a înfrunta, a privi pe cineva sau ceva cu dispreț; a desfide. (< it. sfidare)

A SFIDÁ ~éz tranz. (persoane, lucruri) A înfrunta cu dispreț (neglijând pericolele); a desfide. /<it. sfidare

*sfidéz v. tr. (it. sfidare. V. desfid). Desfid, privesc pe cineva provocator chemîndu-l la luptă saŭ la întrecere dacă-ĭ dă mîna.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

sfida (a ~) vb., ind. prez. 3 sfidea

sfidá vb., ind. prez. 1 sg. sfidéz, 3 sg. și pl. sfideáză

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SFIDÁ vb. 1. a brava, a desfide. (~ moartea.) 2. a brava, a înfrunta, (rar) a sfrunta. (A ~ cu curaj un pericol.)

SFIDA vb. 1. a brava, a desfide. (~ moartea.) 2. a brava, a înfrunta, (rar) a sfrunta. (A ~ cu curaj un pericol.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

sfidá (-déz, -át), vb. – A desfide. It. sfidare.Der. sfidător, adj. (provocator).

Intrare: sfidat
sfidat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sfidat
  • sfidatul
  • sfidatu‑
  • sfida
  • sfidata
plural
  • sfidați
  • sfidații
  • sfidate
  • sfidatele
genitiv-dativ singular
  • sfidat
  • sfidatului
  • sfidate
  • sfidatei
plural
  • sfidați
  • sfidaților
  • sfidate
  • sfidatelor
vocativ singular
plural
Intrare: sfida
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • sfida
  • sfidare
  • sfidat
  • sfidatu‑
  • sfidând
  • sfidându‑
singular plural
  • sfidea
  • sfidați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • sfidez
(să)
  • sfidez
  • sfidam
  • sfidai
  • sfidasem
a II-a (tu)
  • sfidezi
(să)
  • sfidezi
  • sfidai
  • sfidași
  • sfidaseși
a III-a (el, ea)
  • sfidea
(să)
  • sfideze
  • sfida
  • sfidă
  • sfidase
plural I (noi)
  • sfidăm
(să)
  • sfidăm
  • sfidam
  • sfidarăm
  • sfidaserăm
  • sfidasem
a II-a (voi)
  • sfidați
(să)
  • sfidați
  • sfidați
  • sfidarăți
  • sfidaserăți
  • sfidaseți
a III-a (ei, ele)
  • sfidea
(să)
  • sfideze
  • sfidau
  • sfida
  • sfidaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

sfida, sfidezverb

  • 1. A înfrunta pe cineva cu dispreț, cu ostentație. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote În aeru-mbătat, de roze sfidez atingerea durerii. MACEDONSKI, O. I 64. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.