6 definiții pentru sfertuleț


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SFERTULÉȚ, sfertulețe, s. n. Sfertișor. – Sfert + suf. -uleț.

SFERTULÉȚ, sfertulețe, s. n. Sfertișor. – Sfert + suf. -uleț.

sfertuleț sn [At: I. GOLESCU, C. / Pl: ~e / E: sfert + -uleț] 1-20 Sfertișor (1-20).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

sfertuléț s. n., pl. sfertuléțe

sfertuléț s. n., pl. sfertuléțe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SFERTULÉȚ s. sfertișor, (reg.) sfertuț.

SFERTULEȚ s. sfertișor, (reg.) sfertuț.

Intrare: sfertuleț
sfertuleț substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sfertuleț
  • sfertulețul
  • sfertulețu‑
plural
  • sfertulețe
  • sfertulețele
genitiv-dativ singular
  • sfertuleț
  • sfertulețului
plural
  • sfertulețe
  • sfertulețelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

sfertuleț

etimologie:

  • Sfert + sufix -uleț.
    surse: DEX '98 DEX '09