Definiția cu ID-ul 965636:


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

SFAT. Subst. Sfat, sfătuială (pop.), sfătuire (rar), consiliu (înv.), povață (pop.), povățuială (înv.), povățuire, părere, îndemn, îndemnare (rar), recomandare, imbold; îndrumare, dirijare, îndreptare, călăuzire (rar). Consfătuire, sfătuire, consultare, consultație, deliberare, deliberație (înv.). Sfătoșenie. Consiliu, sfat, divan; cislă. Sfătuitor, îndrumător,. îndrumar (rar), călăuză, povățuitor, sfetnic (înv.), consilier, mentor. Adj. Povățuitor, de povață, îndrumător, călăuzitor. Sfătos. Consultativ. Vb. A sfătui, a da (cuiva) un sfat; a recomanda, a indica; a îndemna, a povățui, a da povețe, a consilia (livr.); a îndruma, a călăuzi. A se sfătui (cu cineva), a cislui (reg.), a se consulta (cu cineva), a delibera, a cere (cuiva) părerea, a cere (cuiva) un sfat, a consulta (pe cineva). A ține consiliu, a sta (a ședea) la divan. V. adunare, conducere, învățare.