SFAROGIT, -Ă, sfarogiți, -te, adj. Făcut sfarog; scorojit, uscat. Din cînd în cînd Radu, deșteptat de tuse, își scotea afară brațul alb, gol și sfarogit, pipăia încetișor marginile învelitoarei, cu degetele-i subțiri și tremurătoare. VLAHUȚĂ, O. A. I 134. Se suie în pod și coboară de acolo un căpăstru, un frîu, un bici și o șea, toate colbăite, sfarogite și vechi ca pămîntul. CREANGĂ, P. 194. – Variantă: sfărogit, -ă (SADOVEANU, O. III 560) adj.