sfarghie sf [At: ARVINTE, TERM. 167 / V: ~rde, ~rdie (Pl: sfărdii), sferde (Pl: sfergi și sferji, sferzi, sferde), sferdie, sfârdie, șfagie, șfardie (Pl: șfărdii), șf~ (Pl: șfarghii și șfărghii) / Pl: ~ii / E: nct] (Reg) 1 Așchie (1). 2 Bucată de lemn (subțire) tăiată în lung. 3 (Îf sfârdie) Loc de arătură lung și îngust.