sfârlac¹ sm [At: A VI, 26 / Pl: ~aci / E: sfârlă + -ac] (Reg) 1 (Csnp) Porc slab și de rasă proastă. 2 Pește mărunt.

sfârlac² sn [At: (a. 1714) ȘTEFANELLI, D. C. 25 / V: ~ag, sfăr~, ~rac, sforac / Pl: ~uri / E: ns cf mg forrás] 1 (Îvp) Smârc care se formează la sursa unui pârâu. 2 (Pex) Pârâu. 3 (Reg; îf sforac) Confluența a două râuri. 4 (Îaf) Locul unde se întâlnesc două văi. 5 (Reg) Deal de înălțime redusă.

sfârlac n. Mold. 1. roiu mic; 2. mlaștină mică pe coasta muntelui. [Aluziune la precipitarea albinelor și a apei turbure].

sfărac sn vz sfârlac²

sfărlac sf vz sfârlac²

sfârlag sn vz sfârlac²

sforac sn vz sfârlac²

sfîrlác n., pl. e (d. sfirlă. Cp. și cu turc. fyrlak, sfîrleaza, titirez). Mold. Munt. Roĭ mic. Baltă mică.

sfârlac¹, sfârlaci, s.m. (reg.) 1. porc slab și de rasă proastă. 2. pește mărunt.

sfârlac², sfârlacuri, s.n. 1. (înv. și pop.) smârc format la obârșia unui izvor, a unui pârâu. 2. (reg.; în forma: sforac) confluența a două râuri; locul unde se întâlnesc două văi. 3. (reg.) deal de înălțime redusă. 4. mic roi de albine.