9 definiții pentru sfâșietură sfâșiitură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SFÂȘIETÚRĂ, sfâșieturi, s. f. Locul unde s-a sfâșiat ceva; ruptură, gaură; bucată sfâșiată din ceva; sfâșiere. [Pr.: -și-e-] – Sfâșia + suf. -tură.

SFÂȘIETÚRĂ, sfâșieturi, s. f. Locul unde s-a sfâșiat ceva; ruptură, gaură; bucată sfâșiată din ceva; sfâșiere. [Pr.: -și-e-] – Sfâșia + suf. -tură.

sfâșietu sf [At: VALIAN, V. / P: ~și-e~ / V: (rar) ~iit~ / Pl: ~ri / E: sfâșia + -tură] 1 Sfâșiere (6). 2 Bucată sfâșiată (1) din ceva Si: sfârticătură (3).

sfâșiitu sf vz sfâșietură

sfâșiitu sf vz sfâșietură

SFÎȘIETÚRĂ, sfîșieturi, s. f. Faptul de a sfîșia; locul unde s-a sfîșiat ceva; ruptură, gaură. Încolo, desculț, și nădragii cu sfîșieturi rușinoase. SADOVEANU, P. M. 19. Prin sfîșietura nădragilor nu se văzu nici piele, nici sînge. GALACTION, O. I 282.

sfîșîetúră f., pl. ĭ. Parte sfîșiată. V. zdreanță și spintecătură.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

sfâșietúră (-și-e-) s. f., g.-d. art. sfâșietúrii; pl. sfâșietúri

sfâșietúră s. f. (sil. -și-e-), g.-d. art. sfâșietúrii; pl. sfâșietúri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SFÂȘIETÚRĂ s. ruptură, spintecătură, (înv.) spărtură. (~ la o haină.)

SFÎȘIETU s. ruptură, spintecătură, (înv.) spărtură. (~ la o haină.)

Intrare: sfâșietură
sfâșietură substantiv feminin
  • silabație: -și-e-
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sfâșietu
  • sfâșietura
plural
  • sfâșieturi
  • sfâșieturile
genitiv-dativ singular
  • sfâșieturi
  • sfâșieturii
plural
  • sfâșieturi
  • sfâșieturilor
vocativ singular
plural
sfâșiitură
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.