SERVIL, -Ă, servili, -e, adj. 1. Slugarnic; lingușitor. Desprețul cu care îl tratează intrigantul acela de Marțial, declarîndu-l bun de nimica... mă îndeamnă și mai mult a lua în antipatie pe acest poet servil și demoralizat. ODOBESCU, S. III 31. ♦ (Neobișnuit) Care ține de condiția de șerb, de rob. Iar Gabriel Bathory scuti pe clericii de nația noastră de servitutea corpului și de sarcini servile. IORGA, L. II 55. 2. Care se conformează prea riguros, prea exact, care se supune fără rezerve modelului; lipsit de originalitate. (Adverbial) Realiștii... susțineau ori susțin că arta e inferioară naturei totdeauna și în toate privințele, și de aici concluzia că arta trebuie să imite natura servil, să imite tot ce ne dă natura și așa cum ne dă natura. GHEREA, ST. CR. II 53. ♦ (Despre traducători și traduceri) Care se ține în mod formal de original, căutînd să traducă întocmai cuvintele și neglijînd ideile, fondul.