sertizaj sn [At: LTR² XV, 579 / S și: sertisaj / Pl: ~e / E: fr sertissage] 1 Fixare a tubului-cartuș la proiectilele de artilerie și la gloanțele de infanterie, de vânătoare etc. în scopul simplificării manipulării Si: sertizare (1). 2 Asamblare a două piese tubulare realizată prin reducerea secțiunii, prin deformarea plastică a pereților uneia dintre piese Si: sertizare (2). 3 Reducere, prin deformare plastică, a secțiunii de la extremitatea unei piese tubulare, în vederea asamblării cu altă piesă Si: sertizare (3). 4 Fixare într-o montură a unei pietre ornamentale sau prețioase, prin îndoirea marginii monturii sau prin niște gheare Si: sertizare (4).

SERTIZÁJ s.n. Sertizare. [< fr. sertissage].

sertizáj s. n., pl. sertizáje

SERTIZÁJ s. v. sertizare.

SERTIZAJ s. sertizare. (~ unei pietre la inel.)