sertiza vt [At: SADOVEANU, O. X, 482 / S și: sertisa / Pzi: ~zez / E: ns cf fr sertir] 1 (C. i. tuburi-cartușe încărcate) A fixa la proiectilele de artilerie și la gloanțele de infanterie, de vânătoare etc. în scopul simplificării manipulării. 2 (C. i. piese tubulare, cilindice sau prismatice) A asambla, a fixa între ele, prin reducerea secțiunii, prin deformarea plastică a pereților uneia dintre piese. 3 A reduce, prin deformare plastică secțiunea de la extremitate, în vederea asamblării cu altă piesă. 4 (Spc; c. i. pietre ornamentale sau prețioase) A fixa într-o montură metalică prin îndoirea marginii monturii sau prin niște gheare ale ei.