8 definiții pentru sertărel sirtărel


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SERTĂRÉL, sertărele, s. n. Sertăraș. – Sertar + suf. -el.

sertărel sn [At: I. GOLESCU, C. / V: (îvr) sirt~ / Pl: ~e / E: sertar + -el] 1-6 (Șhp) Sertăraș (1-6).

SERTĂRÉL, sertărele, s. n. Sertăraș. – Sertar + suf. -el.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

sertărél s. n., pl. sertăréle

sertărél s. n., pl. sertăréle


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SERTĂRÉL s. v. sertăraș.

SERTĂREL s. sertăraș. (~ la masă.)

Intrare: sertărel
sertărel substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sertărel
  • sertărelul
  • sertărelu‑
plural
  • sertărele
  • sertărelele
genitiv-dativ singular
  • sertărel
  • sertărelului
plural
  • sertărele
  • sertărelelor
vocativ singular
plural
sirtărel
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

sertărel sirtărel

etimologie:

  • Sertar + sufix -el.
    surse: DEX '09 DEX '98