SERPENTINĂ², serpentine, s. f. 1. Traseu șerpuit al unui drum care străbate un teren accidentat; p. ext. drum cotit, șerpuit. Prin-năuntrul acestei păduri, din care cerul nu se mai vede, și printre ai cărei arbori, speriate și fragile, trec uneori căprioare, o serpentină șerpuiește. BOGZA, C. O. 167. Brișca porni în trapul reținut al cailor pe drumul ce cobora într-o serpentină severă. REBREANU, R. I 74. 2. Fîșie lungă și îngustă de hîrtie colorată, înfășurată strîns, și care, aruncată la distanță, se desfășoară în elice, folosind ca amuzament la petreceri. E prins într-o plasă de serpentine. Cînd mișcă mîna, foșnesc benzile de hîrtie, tîrîie scrumiere, răstoarnă ceștile de cafea. C. PETRESCU, Î. II 192. Toată sala e panglici de serpentine verzi, galbene, roșii, acățate în candelabre, făcînd paienjeniș între mele. id. ib. 192. 3. Tub de metal sau de sticlă îndoit în formă de spirală sau de elice, folosit ca schimbător de căldură sau ca element al unui schimbător de căldură.