serpentin, ~ă [At: ÎNV. VIN. 89/6 / V: serpan~ (Pl: serpantinuri), șer~ / Pl: ~e / E: fr serpentin, ger Serpentine, lat serpentinus] 1 a (Înv) Șerpuitor. 2 sf Sinuozitate a unui drum Si: cotitură, șerpuitură. 3 sf (Pex) Traseu șerpuit al unui drum care străbate un teren în pantă. 4 sf (Pex) Drum șerpuit. 5-6 sf (Îljv) În ~ă (Care este) cu șerpuituri. 7 sf Fâșie lungă și îngustă de hârtie colorată, înfășurată strâns, care, aruncată la distanță, se desfășoară în spirală. 8 snf Tub din metal, din sticlă sau din alte materiale, îndoit în formă de spirală, de elice etc. și folosit ca schimbător de căldură sau ca element al unui schimbător de căldură. 9 snf (Spc) Țeavă spiralată a alambicului Si: (reg) șarpe. 10 snf Silicat natural hidratat de magneziu, cristalizat în sistemul monoclinic, uneori amorf, de culoare verzuie, negricioasă, brună sau pestriță, format prin transformarea hidrotermală a rocilor ultrabazice.