serotin, ~ă a [At: DN³ / E: it serotino, fr sérotine cf lat sero] (Liv) 1 De seară Si: vesperal, tardiv. 2 Care aparține perioadei de vară târzie (de la mijlocul lunii iulie până la mijlocul lunii septembrie) Si: serotinal.

SEROTIN, -Ă adj. (Liv.) De seară, vesperal, tardiv; care aparține perioadei de vară tîrzie (mijlocul lunii iulie – mijlocul lunii septembrie); serotinal. [< it. serotino, fr. sérotine, cf. lat. sero – tîrziu].

SEROTIN, -Ă I. adj. 1. de seară; vesperal. 2. tardiv; care aparține perioadei de vară târzie. II. s. m. liliac de seară în Europa, Asia și nordul Africii. (< it. serotino, fr. sérotin)

serotin adj. m., pl. serotini; f. sg. serotină, pl. serotine

Prunus serotina Ehrh., « Mălin american ». Specie care înflorește primăvara-vara. Flori albe, mici, dispuse în raceme pendente, pînă la 14 cm lungime. Frunze alungit-eliptice, lanceolate, baza cuneată, dințate pe margini, pe partea superioară lucioase, cu pețiol 3 cm lungime. Arbore sau arbust înalt și lujeri roșii-închis, glabrii. Fructe sferice, roșii-negricioase, comestibile. Crește relativ repede și rezistă bine la secetă și ger. modificată