SEROPOZITIV, -Ă, seropozitivi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care prezintă un serodiagnostic pozitiv, în special la virusul HIV; (ființă) al cărei ser sangvin conține anticorpi specifici, în special ai virusului HIV. – Din fr. séropositif. modificată

SEROPOZITIV, -Ă adj., s. m. f. (cel) care prezintă un serodiagnostic pozitiv. (< fr. séropositif)

seropozitiv, -ă s. m. f., adj. (med.) (Persoană) care prezintă un serodiagnostic pozitiv, în special pentru virusul bolii Sida ◊ „[...] bolnavii suferinzi de artrita reumatismală numită artrită seropozitivă.” R.l. 15 VI 85 p. 6. ◊ „[...] poporul elvețian să învețe că seropozitivii și bolnavii de SIDA nu prezintă nici un risc în viața cotidiană, cu excepția relațiilor sexuale neprotejate [...]” Ad. 1 VII 92 p. 2. ◊ „Personajul principal [era] bisexual și seropozitiv.” R.lit. 410 XI 92 p. 22 (din fr. séropositif)

seropozitiv adj. m., s. m., pl. seropozitivi; adj. f., s. f. seropozitivă, pl. seropozitive

*seropozitiv adj. m., s. m., pl. seropozitivi; adj. f., s. f. seropozitivă, pl. seropozitive

SEROPOZITÍV, -Ă (< fr.) adj. (Și subst.) (Persoană) care prezintă un serodiagnostic pozitiv, în special la virusul HIV; (ființă) al cărei ser sangvin conține anticorpi specifici, în special ai virusului HIV. HIV poate să rămână mult timp latent, înainte de a declanșa Sida, însă în tot acest interval persoana s. îl poate transmite prin contacte sexuale (vaginale și anale) neprotejate, prin folosirea în comun a seringilor (în grupuri de toxicomani, dar și ca urmare a unor neglijențe în mediul spitalicesc), prin instrumente medicale nesterilizate corespunzător, prin transfuzii sangvine sau de la mamă la copil în timpul travaliului sau prin alăptare. Totuși s. nu trebuie excluși din colectivitate, deoarece transmisia HIV pe alte căi (aeriană, digestivă) nu este posibilă. Se apreciază că în prezent există pe glob c. 40 mil. de persoane s., dintre care aproape două treimi în țările africane.