SERIOZITATE. Subst. Seriozitate, maturitate, profunzime, profunditate (livr.), temeinicie. Înțelepciune, cumințenie, cuminție (rar), luciditate, minte; chibzuință, chibzuială, chibzuire, socotință (pop.); cumpătare, cumpăt, cumpăneaiă, cumpănire (fig.), măsură, moderare, moderație, ponderație (rar). Conștiinciozitate, corectitudine, principialitate; scrupulozitate, meticulozitate; acribie (livr.). Statornicie, constanță, fermitate; perseverență, stăruință. Stăpînire de sine, reținere, sobrietate; gravitate, severitate, rigiditate (fig.), austeritate, intransigență. Adj. Serios, matur, maturizat, profund, temeinic. Înțelept, cuminte, lucid, rațional, rezonabil, cu judecată; chibzuit, socotit, cumpătat, cumpănit, măsurat (fig.), cu măsură, moderat, ponderat, echilibrat (fig.), așezat, la locul lui. Conștiincios, corect, principial; scrupulos, meticulos. Statornic, constant, ferm; perseverent, stăruitor. Stăpînit, reținut, calm, sobru; grav, sever, rigid (fig.), aspru, auster, intransigent. Vb. A fi serios, a fi chibzuit, a fi la locul lui; a-și măsura vorbele (cuvintele), a cumpăni, a socoti, a chibzui, a sta la chibzuială. Adv. Cu seriozitate, cu temeinicie, (în mod) serios, temeinic; cu chibzuială, cu socotință. V. conștiinciozitate, fermitate, maturitate, modestie, prudență, stăpînire de sine, temperament.