SERENISIM, -Ă, serenisimi, -e, adj. Epitet onorific care se adăuga la unele titluri de noblețe sau bisericești din Europa Apuseană; prealuminat, mărit. – Din it. serenissimo, fr. sérénissime.

serenisim, ~ă [At: CODRU-DRĂGUȘANU, C. 83 / S și: serenissim / Pl: ~i, ~e / E: fr sérénissime, it serenissimo] 1 a (Ca termen de reverență pe lângă un titlu nobiliar ori bisericesc din Europa Occidentală) Înălțat. 2 sm Persoană căreia i se cuvine termenul de reverență serenisim (1).

SERENISIM, -Ă, serenisimi, -e, adj. Epitet onorific care se adăuga la unele titluri de noblețe sau bisericești din Europa apuseană; prealuminat, mărit. – Din it. serenissimo, fr. sérénissime.

SERENISIM, -Ă, serenisimi, -e, adj. (Învechit) Epitet care se adăuga la unele titluri de noblețe din țările apusene.

SERENISIM, -Ă adj. (Rar) Prealuminat, mărit (titlu de onoare dat principilor sau conducătorilor bisericii în unele țări din Occident). [Voc. serenisime. / cf. fr. sérénissime, it. serenissimo].

SERENISIM, -Ă adj. (titlu de onoare al principilor sau conducătorilor bisericii în unele țări din Occident) prealuminat, mărit. (< fr. sérénissime, it. serenissimo)

serenisim a. titlu dat unor principi (în Occident).

*serenisím, -ă adj. (lat. serenissimus, it. serenissimo). Foarte senin, luminat (titlu onorific principilor).

serenisim adj. m., pl. serenisimi; f. serenisimă, pl. serenisime

serenisim adj. m., pl. serenisimi; f. serenisimă, pl. serenisime

serenisim adj. m., pl. serenisimi; f. sg. serenisimă, pl. serenisime

SERENISIM adj. v. înălțat, mărit, preamărit, preaslăvit, slăvit.

serenisim adj. v. ÎNĂLȚAT. MĂRIT. PREAMĂRIT. PREASLĂVIT. SLĂVIT.