serenadă sf [At: BARIȚIU, P. A. III, 57 / V: (rar) ~ată, (înv) serin~ / Pl: ~de / E: fr sérénade, ger Serenada] 1 Compoziție muzicală vocală sau (și) instrumentală, cu caracter liric, alcătuită din mai multe părți, care se cântă mai ales noaptea, în aer liber, adesea sub fereastra cuiva (de obicei a iubitei) în semn de prețuire, de dragoste. 2 Concert executat (noaptea) cu o astfel de compoziție.