serdar sm [At: M. COSTIN, ap. GCR I, 200/7 / V: (înv) săr~ / Pl: ~i / E: tc serdar] 1 (În Țara Românească și Moldova, în sec. XVII-XVIII) Dregător domnesc care avea funcția de comandant de oaste, dar mai ales de călărime. 2 (În sec. XVIII-XIX) Boier de rang mijlociu sau mic. 3 (Îs) ~ mare (sau mare ori marele ~) Comandant de oaste care făcea parte dintre boierii de divan. 4 (Îc) Vel-~ Serdar (3). 5 (Îs) ~ de mazili Comandant al călărimii formate din boieri mazili. 6 General (de cavalerie) în armata otomană. 7 (Îc) ~-ecrem Comandant al cavaleriei la turci. 8 (Reg) Călău¹ (2). 9-15 Persoană care are gradul sau rangul de serdar (1-7).