serdărie sf [At: MUSTE, ap. ȘIO II₁, 320 / V: (înv) săr~ / Pl: ~ii / E: serdar + -ie] 1-7 Gradul sau rangul de serdar (1-7). 8-14 Funcția serdarului (9-15). 15-21 Titlul serdarului (9-15). 22-28 Perioadă în care un serdar (9-15) și-a exercitat funtia.

SERDĂRIE, serdării, s. f. Funcția, demnitatea de serdar. El întovărăși în exil pe tatăl său și... fu înălțat la serdărie, pe care o ocupă la 10 iunie 1689. IORGA, L. I 63.

SERDĂRIE ~i f. ist. 1) Funcția, rangul de serdar. 2) Durata acestei funcții. 3) Sediul serdarului. /sardar + suf. ~ie

serdăríe f. Funcțiunea de serdar. Sediu oficial al serdaruluĭ.

sărdărie sf vz serdărie

serdărie s. f., art. serdăria, g.-d. art. serdăriei; pl. serdării, art. serdăriile (desp. -ri-i-)

serdărie s. f., art. serdăria, g.-d. art. serdăriei; pl. serdării, art. serdăriile

serdărie s. f., art. serdăria, g.-d. art. serdăriei; pl. serdării, art. serdăriile

SERDĂRIE s.f. (Mold.) 1. Funcția, rangul de serdar. Dimitrașco-Vodă l-au suit la boierie mai mare, la serdărie și clucerie. PSEUDO-MUSTE. 2. Locul în care ser darul îsi desfășoară activitatea (în palatul domnesc). PSEUDO-AMIRAS (gl.). Etimologie: serdar + suf. -ie. Vezi și serdar.