8 definiții pentru sepultură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SEPULTÚRĂ, sepulturi, s. f. (Rar) Loc de înmormântare; mormânt. – Din fr. sépulture, lat. sepultura.

SEPULTÚRĂ, sepulturi, s. f. (Rar) Loc de înmormântare; mormânt. – Din fr. sépulture, lat. sepultura.

sepultu sf [At: PROT.-POP., N. D. / Pl: ~ri / E: fr sépulture, lat sepultura] (Liv) 1 Ceremonie a înmormântării Si: înmormântare. 2 Loc de înmormântare Si: mormânt (1).

SEPULTÚRĂ s.f. (Franțuzism) Loc de înmormântare; mormânt. [< fr. sépulture].

SEPULTÚRĂ s. f. loc de înmormântare; mormânt. (< fr. sépulture, lat. sepultura)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

sepultúră (rar) s. f., g.-d. art. sepultúrii; pl. sepultúri

sepultúră s. f., g.-d. art. sepultúrii; pl. sepultúri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SEPULTÚRĂ s. v. groapă, îngropare, îngropat, înhumare, înmormântare, mormânt.

sepultu s. v. GROAPĂ. ÎNGROPARE. ÎNGROPAT. ÎNHUMARE. ÎNMORMÎNTARE. MORMÎNT.

Intrare: sepultură
sepultură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sepultu
  • sepultura
plural
  • sepulturi
  • sepulturile
genitiv-dativ singular
  • sepulturi
  • sepulturii
plural
  • sepulturi
  • sepulturilor
vocativ singular
plural

sepultură

  • 1. rar Loc de înmormântare.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN sinonime: mormânt

etimologie: