7 definiții pentru sepulcru


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SEPÚLCRU, sepulcre, s. n. (Livr.) Mormânt. – Din fr. sépulcre.

SEPÚLCRU, sepulcre, s. n. (Livr.) Mormânt. – Din fr. sépulcre.

sepulcru sm [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~re / E: lat sepulcrum, fr sépulcre] (Liv) Mormânt.

SEPÚLCRU s.n. (Latinism) Mormânt. [< lat. sepulcrum].

SEPÚLCRU s. n. mormânt. (< lat. sepulcrum)

SEPÚLCRU ~e n. Loc unde este înmormântat corpul unui decedat; mormânt. /<fr. sépulcre, lat. sepulcrum


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

sepúlcru (livr.) s. n., art. sepúlcrul; pl. sepúlcre

sepúlcru s. n., art. sepúlcrul; pl. sepúlcre

Intrare: sepulcru
substantiv neutru (N37)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sepulcru
  • sepulcrul
  • sepulcru‑
plural
  • sepulcre
  • sepulcrele
genitiv-dativ singular
  • sepulcru
  • sepulcrului
plural
  • sepulcre
  • sepulcrelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

sepulcru

etimologie: