8 definiții pentru septet


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SEPTÉT, septete, s. n. Ansamblu format din șapte voci sau din șapte instrumente care execută împreună o piesă muzicală; p. ext. bucată compusă pentru a fi executată de un astfel de ansamblu. – Din germ. Septett.

SEPTÉT, septete, s. n. Ansamblu format din șapte voci sau din șapte instrumente care execută împreună o piesă muzicală; p. ext. bucată compusă pentru a fi executată de un astfel de ansamblu. – Din germ. Septett.

septet sn [At: TIM. POPOVICI, D. M. / Pl: ~e / E: ger Septett] (Muz) 1 Compoziție muzicală întocmită pentru șapte voci sau șapte instrumente Si: septuor. 2 Formație muzicală alcătuită din șapte voci sau șapte instrumente, care execută împreună o compoziție muzicală.

SEPTÉT s.n. Ansamblu de șapte voci sau șapte instrumente care execută împreună o bucată muzicală; muzica compusă pentru un astfel de ansamblu; septuor. [Pl. -te, -turi. / < germ. Septett].

SEPTÉT s. n. formație muzicală de șapte interpreți; piesă scrisă pentru o astfel de formație; septuor. (< germ. Septett)

SEPTÉT ~e n. 1) Ansamblu format din șapte interpreți (instrumentiști sau vocaliști), care execută împreună o compoziție muzicală. 2) Compoziție muzicală compusă pentru un astfel de ansamblu. /<germ. Septett


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

septet (< it. septetto) 1. Formație cuprinzând șapte interpreți (vocali, sau, mai des, instrumentali). 2. Lucrare scrisă pentru s. (Ex. S. de Beethoven).

Intrare: septet
septet1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • septet
  • septetul
  • septetu‑
plural
  • septete
  • septetele
genitiv-dativ singular
  • septet
  • septetului
plural
  • septete
  • septetelor
vocativ singular
plural
septet2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • septet
  • septetul
  • septetu‑
plural
  • septeturi
  • septeturile
genitiv-dativ singular
  • septet
  • septetului
plural
  • septeturi
  • septeturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

septet

  • 1. Ansamblu format din șapte voci sau din șapte instrumente care execută împreună o piesă muzicală.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN sinonime: septuor
    • 1.1. prin extensiune Bucată compusă pentru a fi executată de un astfel de ansamblu.
      surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: