separație sf [At: CAIET, 87^r/11 / V: (înv) ~părăciune, ~iune / Pl: ~ii / E: fr séparation, lat separatio, -onis] 1-6 Separare (1-4, 7-8). 7-9 (Pex) Ceea ce separă (1-3). 10 (Îs) ~ de bunuri Regim matrimonial potrivit căruia fiecare dintre soți își păstrează libera dispunere de bunurile sale aduse în căsătorie. 11 (Îs) ~ia puterilor Principiu fundamental de organizare a statului, potrivit căruia există trei puteri (legiuitoare, executivă și judecătorească), exercitate de organe diferite, având o anumită interdependență și dreptul de control reciproc. 12 (Îs) ~ de domiciliu Dispensă, premergătoare divorțului, prin care se acordă soților dreptul de a avea domicilii legale diferite.