separatism sn [At: BARIȚIU, P. A. II, 48 / Pl: ? / E: fr séparatisme] 1 Tendință de a se separa de o majoritate sau de un grup social constituit Si: izolare. 2 Curent care susține o separare de ordin politic, autonomia față de un stat (ori în cadrul lui). 3 Autonomie (politică).

SEPARATISM s. n. Tendință de separare, de izolare, de desprindere dintr-un grup social constituit. V. sectarism.

SEPARATISM s.n. Tendință de a se separa de majoritate, de un grup social constituit; izolare, atitudine singuratică. [< fr. séparatisme].

SEPARATISM s. n. tendință de a se separa de majoritate, de un grup social constituit; izolare, atitudine singuratică. (< fr. séparatisme)

SEPARATISM n. 1) Tendință spre separare. 2) (într-un stat multinațional) Mișcare a minorităților naționale pentru a forma un stat independent sau o regiune autonomă. /<fr. séparatisme

separatism n. tendență separatistă.

*separatízm n. (d. separat). Secesionizm, tendență de separațiune.

separatism s. n.

separatism s. n.

separatism s. n.

SEPARATISM s. izolare. (Ce e acest ~?)

SEPARATISM s. izolare. (Ce e acest ~?)