senzație sf [At: VASICI, M. I, 11/19 / V: (înv) sensăciune, (înv) ~iune (S și: sensațiune), simsa~, simsațiune^[1] / S și: sensație / Pl: ~ii / E: lat sensatio, -onis, fr sensation] 1-2 (Adesea în legătură cu verbele „a face”, „a produce”) (Eveniment, știre etc. care provoacă o) impresie puternică. 3-4 (Eveniment, știre etc. care constituie un) prilej de emoții puternice. 5 (Îlaj) De (mare) ~ Senzațional (1). 6 Reflectare nemijlocită în conștiința omului a obiectelor și a fenomenelor lumii înconjurătoare ca urmare a acțiunii lor asupra organelor de simț. 7 Impresie bazată pe o apreciere subiectivă, pe afect, pe intuiție sau pe o anumită trăire sufletească. 8 (Pex) Simptom (1). 9 (Pex) Sentiment (4). 10 (Îlv) A avea ~ia că... A i se părea. 11 (Îlv) A face ~ A produce o impresie foarte puternică. corectat(ă)