SENIOR², -OARĂ, seniori, -oare, adj., s. m., s. f. 1. Adj., s. m. și f. (Sportiv) care a depășit vârsta juniorilor, vârstă care variază de la sport la sport, de obicei peste 18 ani. 2. Adj., s. m. și f. (Persoană) mai în vârstă, mai bătrână. 3. S. m. (Pe lângă un nume propriu de persoană, în opoziție cu junior) Tatăl (considerat în raport cu fiul). [Pr.: -ni-or] – Din fr. senior.

senior³, ~oară smf, a [At: DL / P: ~ni-or / Pl: ~i, ~oare / E: fr senior] (Îoc „junior”) 1-2 (Sportiv) care a depășit vârsta de 18 ani.

SENIOR², -OARĂ, seniori, -oare, adj., subst. 1. Adj., s. m. și f. (Sportiv) care a depășit vârsta juniorilor, vârstă care variază de la sport la sport, de obicei peste 18 ani. 2. Adj., s. m. și f. (Persoană) mai în vârstă, mai bătrână. 3. S. n. (Pe lângă un nume propriu de persoană, în opoziție cu junior) Tatăl (considerat în raport cu fiul). [Pr.: -ni-or] – Din fr. senior.

SENIOR³, -OARĂ, seniori, -oare, s. m. și f. (Mai ales la pl.) Sportiv care a depășit vîrstă de 21 de ani (la băieți) sau de 18 ani (la fete). – Pronunțat: ni-or.

SENIOR, -OARĂ s.m. și f. Sportiv care a depășit vîrsta juniorilor. [Pron. -ni-or. / < fr. senior].

SENIOR s.m. Stăpîn al unei feude; (p. ext.) nobil. // adj. (De obicei pe lîngă un nume propriu) Care este mai în vîrstă, mai bătrîn; bătrînul, tatăl. [Pron. -ni-or. / < lat. senior, cf. fr. seigneur].

SENIOR², -OARĂ s. m. f. sportiv care a depășit vârsta juniorilor. (< fr. senior)

SENIOR¹ I. s. m. stăpân al unei feude; (p. ext.) nobil. II. adj. (după un nume onomastic) care este mai în vârstă, mai bătrân; tatăl (în raport cu fiul). (< lat. senior)

senior m. 1. proprietar feudal, în evul mediu; 2. om de mare nobleță. ║ a. mai mare în vârstă, în opozițiune cu junior = mai tânăr.

senior¹ (sportiv) (desp. -ni-or) adj. m., s. m., pl. seniori; adj. f., s. f. senioară, pl. senioare

senior¹ (sportiv) (-ni-or) adj. m., s. m., pl. seniori; adj. f., s. f. senioară, pl. senioare

senior (sportiv) s. m., adj. m. (sil. -ni-or), pl. seniori; f. sg. senioară, g.-d. art. senioarei, pl. senioare

À tout seigneur, tout honneur (fr. „Fiecărui senior, toată cinstea”). Aceasta e traducerea, ad litteram. Dar înțelesul este că trebuie să acordăm fiecăruia ce i se cuvine, după calitățile și meritele lui, după poziția și priceperea sa. Această veche și cunoscută zicală franceză aparține marelui autor anonim: poporul. Să-i recunoaștem deci acest merit, fiindcă… à tout seigneur, tout honneur! FOL.