12 definiții pentru senil


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SENÍL, -Ă, senili, -e, adj. Care ține de bătrânețe sau de senilitate care are caracteristicile bătrâneții ori senilității; caracteristic bătrânilor, de bătrân. – Din fr. sénile, lat. senilis.

senil, ~ă a [At: BARCIANU / Pl: ~i, ~e / E: lat senilis, fr sénile] 1-2 (D. acțiuni, manifestări etc. ale oamenilor sau d. procese, stări etc. specifice oamenilor) Care ține de bătrânețe (sau de senilitate). 3-4 (D. acțiuni, manifestări etc. ale oamenilor sau d. procese, stări etc. specifice oamenilor) Privitor la bătrânețe (sau la senilitate). 5-6 (D. acțiuni, manifestări etc. ale oamenilor sau d. procese, stări etc. specifice oamenilor) Caracteristic bătrâneții (sau senilității). 7 (D. oameni) Atins de senilitate Si: decrepit, ramolit. 8 (D. oameni) Care manifestă o pronunțată slăbiciune, în special mintală, provocată de bătrânețe. 9-10 De bătrân (sau de bătrânețe).

SENÍL, -Ă, senili, -e, adj. Care ține de bătrânețe, care are caracteristicile bătrâneții; caracteristic bătrânilor, de bătrân. – Din fr. senile, lat. senilis.

SENÍL, -Ă, senili, -e, adj. Care ține de bătrînețe, caracteristic bătrînilor; de bătrîn. Degenerescența senilă este caracterizată prin atrofia elementelor nobile și specifice ale țesuturilor. MARINESCU, P. A. 59. Sultani... imorali stăpîneau un popor care trecea subit de la vînjoasa bărbăție la moleșirea senilă. IORGA, L. I 389.

SENÍL, -Ă adj. Referitor la bătrânețe, de bătrânețe; de bătrân. ♦ Care manifestă o pronunțată slăbiciune, în special mintală, provocată de bătrânețe. [Cf. fr. sénile, lat. senilis < senex – bătrân].

SENÍL, -Ă adj. referitor la senilitate. (< fr. sénile, lat. senilis)

SENÍL ~ă (~i, ~e) livr. Care ține de senilitate; caracteristic pentru senilitate. /<lat. senilis, fr. sénile


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

seníl adj. m., pl. seníli; f. senílă, pl. seníle

seníl adj. m., pl. seníli; f. sg. senílă, pl. seníle


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SENÍL adj. (MED.) ramolit, (livr.) decrepit, (rar) senilizat, (înv.) matofit, (fam. fig.) hodorogit, rablagit, zaharisit, (impr.) sclerozat. (Un bătrân ~.)

SENIL adj. (MED.) ramolit, (livr.) decrepit, (rar) senilizat, (înv.) matofit, (fam. fig.) hodorogit, rablagit, zaharisit, (impr.) sclerozat. (Un bătrîn ~.)

Intrare: senil
senil adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • senil
  • senilul
  • senilu‑
  • seni
  • senila
plural
  • senili
  • senilii
  • senile
  • senilele
genitiv-dativ singular
  • senil
  • senilului
  • senile
  • senilei
plural
  • senili
  • senililor
  • senile
  • senilelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

senil

  • 1. Care ține de bătrânețe sau de senilitate care are caracteristicile bătrâneții ori senilității; caracteristic bătrânilor, de bătrân.
    surse: DEX '09 DLRLC DN attach_file 2 exemple
    exemple
    • Degenerescența senilă este caracterizată prin atrofia elementelor nobile și specifice ale țesuturilor. MARINESCU, P. A. 59.
      surse: DLRLC
    • Sultani... imorali stăpîneau un popor care trecea subit de la vînjoasa bărbăție la moleșirea senilă. IORGA, L. I 389.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Care manifestă o pronunțată slăbiciune, în special mintală, provocată de bătrânețe.
      surse: DN

etimologie: