9 definiții pentru senic

Explicative DEX

senic sn [At: ATILA, P. 132 / V: seln~, țănec, țâln~ / Pl: ? / E: ns cf bg сенник] 1-2 Sănec (1-2). 3 (Reg) Bucată de pînză în care se pune cenușa pentru a o strecura sau pentru a face leșie Si: cenușar. 4 Pânză rară folosită ca sedilă2. 5 (Reg; îf selnic) Basma murdară, închisă la culoare (și murdară). 6 (Reg; Îf selnic) Unealtă de pescuit asemănătoare cu leasa.

sénic și sélnic n, pl. e (bg. sĭennik, umbrar). Olt. Pînză groasă care se întinde peste cămășĭ cînd le puĭ în pîrlăŭ și pe care se pune cenușă.

selnic sn vz senic

țănec sn vz senic

țănic[1] sn vz senic

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner

Etimologice

senic (-ce), s. n.1. Pînză în care se prepară cenușa pentru leșie. – 2. Cîrpă, bucată de pînză. – Var. selnic. Origine îndoielnică. Cum servește la înălbirea rufelor, ar veni din sineli „a albi rufele cu amidon”, bg. sinjă, cf. sineală. Se folosește în Olt. Legătura cu bg. sĭennik „umbrar” (Scriban) pare dubioasă.

Sinonime

SENIC s. v. prosop, șervet, ștergar.

senic s. v. PROSOP. ȘERVET. ȘTERGAR.

Regionalisme / arhaisme

senic s.n. (reg.) 1. țesătură de cânepă (pentru rufe de corp, prosoape, fețe de masă etc.). 2. ștergar făcut din țesătură de cânepă. 3. bucată de pânză în care se pune cenușa pentru leșie, cenușar; pânză rară pentru sedilă. 4. (în forma: selnic) basma închisă la culoare (și murdară). 5. (în forma: selnic) unealtă de pescuit asemănătoare cu leasa.

Intrare: senic
substantiv neutru (N2)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • senic
  • senicul
  • senicu‑
plural
  • senice
  • senicele
genitiv-dativ singular
  • senic
  • senicului
plural
  • senice
  • senicelor
vocativ singular
plural
țănec
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
țănic
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv neutru (N2)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • selnic
  • selnicul
  • selnicu‑
plural
  • selnice
  • selnicele
genitiv-dativ singular
  • selnic
  • selnicului
plural
  • selnice
  • selnicelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)