SENAT, senate, s. n. 1. Corp legislativ în unele țări, alcătuit din membri aleși, cooptați, sau numiți și care împreună cu Camera deputaților constituie corpurile legiuitoare. Senatul insulei ajunsese a alcătui legi de drept comercial și maritim. BART, S. M. 47. 2. (Învechit) Sfat al bătrînilor, consiliu al sfetnicilor. V. divan. Craiul, în supărarea sa, chemă senatul țării, bătrînii norodului să chibzuiască și să judece ce ar fi de făcut. RETEGANUL, P. V 20. ♦ (În vechea organizare a învățămîntului universitar) Consiliu restrîns de profesori aleși de profesorii înșiși, a cărui atribuție era să ajute pe rector în conducerea universității. 3. (În Roma antică) Organ superior de conducere a statului în timpul republicii; (sub imperiu) consiliu consultativ cu un rol politic minor.