senat sn [At: DOSOFTEI, V. S. septembrie 12^v/29 / V: (îrg) săn~, sin~ / Pl: ~e și (îvr) ~uri / E: lat senatus, pn senat, rs сєнат, fr sénat] 1 (Ant) Organ, consiliu etc. politic cu diverse atribuții (de conducere) Si: (înv) singlit. 2 Camera superioară a parlamentului bicameral din unele state europene. 3 Sediul senatului (2). 4 (Pex) Clădirea, încăperea etc. în care își avea sediul senatul (2). 5 (Pex) Personalul senatului (5). 6 (Ant; în Roma antică) Sfatul bătrânilor. 7 (Ant; în timpul republicii) Organ suprem al puterii de stat. 8 (Ant; în timpul Imperiului Roman) Consiliu consultativ cu rol politic minor. 9 Corp legislativ al unor țări cu sistem bicameral, format din membri aleși sau de drept. 10 Camera superioară a parlamentului unei țări. 11-12 (Pex) Sediul senatului (9-10). 13-14 (Pex) Clădirea, încăperea etc. senatului (9-10). 15 Totalitate a senatorilor unei țări. 16 (Șîs ~ universitar) Consiliu de conducere a unei instuții de învățământ superior, format din profesori universitari și reprezentanți ai studenților, prezidat de rector.