Definiția cu ID-ul 1235903:

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

semănătu1 sf [At: (a. 1560) GCR I, 4/1 / V: (pop) săm~, (înv) ~men~, ~mân~, sămân~ / Pl: ~ri / E: semăna1 + -ătură] 1 Semănare1 (1). 2 (Lsg, csc) Plante care au fost semănate2 (1) sau care au ieșit din semințele care au fost semănate2 (1) Si: (reg) semeniș1 (2). 3 (Pex) Teren pe care a crescut o semănătură1 (2).