semnătură sf [At: (a.1675) GCR I, 219/15 / V: (îrg) săm~ / Pl: ~ri / E: semna + -ătură] 1 (Îvr; îf sămnătură) Sfat (1). 2 Numele unei persoane scris de propria mână sub textul unui act oficial, al unei scrisori etc. Si: iscălitură, (îrg) subscriere (2), (înv) subscripție (1), subsemnătură (1), (îvr) signatură (1), (rsî) podpiscă. 3 Fel particular și constant în care o persoană își scrie numele cu mâna Si: iscălitură, (îrg) subscriere (3), (înv) subscripție (1), subsemnătură (2), (îvr) signatură (2), (rsî) podpiscă. 4 (Jur; îs) Act sub ~ privată Act care poartă semnătura autorului neautentificată de o autoritate. 5 (Îe) A purta ~ra (cuiva) A avea drept autor (pe...) 6 (Îe) A fi sub ~ra (cuiva) A avea drept autor (pe...). 7 Semnare (2). 8 (Rar) Angajament semnat (ca garanție a respectării lui).