SEMNIFICATIV, -Ă, semnificativi, -e, adj. 1. Care exprimă (cu claritate) ceva, care pune în evidență un înțeles precis; care are o (anumită) semnificație. Către sfîrșit, s-a mai petrecut o mică și semnificativă întîmplare. CAMIL PETRESCU, U. N. 108. Două fapte... înregistrate – lucru foarte semnificativ – în înseși analele muntene. HASDEU, I. V. 258. 2. Care exprimă ceva fără a fi nevoie de vorbe, care face aluzie la ceva, plin de înțeles; expresiv. Asupra operei s-a păstrat aproape o jumătate de veac după moartea umilitului și ofensatului o tăcere semnificativă. SADOVEANU, E. 85. Nimic în Caragiale nu e simplă glumă. Fiecare «haz» de care rîde spectatorul este semnificativ. IBRĂILEANU, S. 70. ◊ (Adverbial) Membrii comisiei s-au privit semnificativ. SADOVEANU, E. 163. Zice că-i cotrobăiesc în lucruri... – Zice? întrebă apăsat, semnificativ, Elena Lipan. C. PETRESCU, C. V. 84. Colonelul tuși semnificativ. SAHIA, N. 81. 3. Care are însemnătate; important. Trebuie să subliniem că ne aflăm înaintea lucrării unui scriitor tînăr, abia la primele sale manifestări literare mai semnificative. CONTEMPORANUL, S. II, 1951, nr. 223, 2/6.