12 definiții pentru semnatară


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SEMNATÁR, -Ă, semnatari, -e, s. m. și f. Persoană care semnează (în virtutea unei împuterniciri) un act, un tratat, o convenție, o scrisoare etc. – Din fr. signataire (după semna).

semnatar, ~ă [At: GHICA, C. E. II, 460 / V: (îvr) sign~ / Pl: ~i, ~e / E: semna cf fr signataire] 1-4 smf, a (Persoană) care (fixează în scris și) semnează o scrisoare, un tratat, o convenție, un acord etc. Si: (rar) subscriitor (1) semnător (3-6). 5 smf Autor (al unei scrieri).

SEMNATÁR, -Ă, semnatari, -e, s. m. și f. Persoană care semnează (în virtutea unei împuterniciri) un act, un tratat, o convenție, o scrisoare etc. – Din fr. signataire (după semna).

SEMNATÁR, -Ă, semnatari, -e, s. m. și f. Persoană care semnează (în virtutea unei împuterniciri) un act, un tratat, o convenție.

SEMNATÁR, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care semnează un tratat, o convenție etc. [Cf. fr. signataire, după semna].

SEMNATÁR, -Ă adj., s. m. f. (cel) care semnează un act, un tratat etc. (după fr. signataire)

SEMNATÁR ~ă ( ~i, ~e) m. și f. Persoană care semnează un act oficial. /<fr. signataire

*semnatár, -ă s. (fr. signataire, după rom. semn). Iscălitor, cel care a iscălit: semnatara unuĭ contract.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

semnatáră s. f., g.-d. art. semnatárei; pl. semnatáre

semnatáră s. f., g.-d. art. semnatárei; pl. semnatáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SEMNATÁR s., adj. 1. s. subscris, (înv.) subscribent. (~ul acestei cereri.) 2. s., adj. (înv.) semnător. (Persoanele ~.)

SEMNATAR s., adj. 1. s. subscris, (înv.) subscribent. (~ul de mai jos.) 2. s., adj. (înv.) semnător. (~ petiției.)

Intrare: semnatară
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • semnata
  • semnatara
plural
  • semnatare
  • semnatarele
genitiv-dativ singular
  • semnatare
  • semnatarei
plural
  • semnatare
  • semnatarelor
vocativ singular
  • semnata
  • semnataro
plural
  • semnatarelor

semnatar, -ă semnatară signatar

  • 1. Persoană care semnează (în virtutea unei împuterniciri) un act, un tratat, o convenție, o scrisoare etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: