SEMIO- (SEMEIO-) „semn, simptom”. ◊ gr. semeion „semn, amprentă” > fr. séméio- și sémio-, germ. semeio- și semio-, engl. semeio- și semio- > rom. semio- și semeio-. □ ~logie (semeiologie) (v. -logie₁), s. f., 1. Disciplină care studiază simptomele și semnele bolilor în vederea diagnosticării. 2. Ramură a logicii simbolice care se ocupă cu studiul general al semnelor și al comunicării prin intermediul acestora; sin. semiotică.