semincer [At: I. IONESCU, D. 224 / V: (reg) ~mnic~, săm~, sămânțer / Pl: ~i / E: semințe (pll sămânță) + -ar] 1 sm Arbore forestier selecționat special pentru a îndeplini funcția de producător de sămânță în vederea regenerării naturale a pădurii din care face parte sau pentru semănături directe în pepiniere. 2 smp Plante lăsate neculese o dată cu restul recoltei, pentru a servi ca plante de sămânță. 3-4 sm, a (Șîs lot ~) (Lot dintr-o cultură agricolă) destinat producerii semințelor pentru asigurarea materialului necesar însămânțărilor. 5 sm (Reg; îf sămânțer) Pădure tânără. 6 sm (Reg) Știulete de porumb nedezghiocat, păstrat pentru sămânță. 7 sm (Reg; îf sămincer) Berbec pentru reproducere. 8 sm (Bot; reg; îf sămânțear) Dovleac (Cucurbita maxima). 9 sm Tigvă (Lagenaria siceraria).